Cetatea din mare

„Cetatea din mare”
Autor	Edgar Allan Poe
Limbă	engleza americană
Modifică date / text

Subiecte legate de
Edgar Allan Poe
Biografie
Moarte
Bibliografie
În cultura populară
În muzică
În film și televiziune
Romantism întunecat
Premiul Edgar
v d m

„Cetatea din mare” (în engleză The City in the Sea) este un poem al scriitorului american Edgar Allan Poe. Versiunea finală a fost publicată în 1845, dar o versiune timpurie a fost publicată în 1831 sub titlul „The Doomed City” și, mai târziu, ca „The City of Sin”. Poemul spune povestea unui oraș condus de o personificare a Morții, folosind elemente tipice de ficțiune gotică. Poemul a apărut în Southern Literary Messenger, The American Review, Broadway Journal, precum și în antologia The Poets and Poetry of America (1850).

Poe s-a inspirat din mai multe lucrări, inclusiv din Kubla Khan de Samuel Taylor Coleridge.

Analiză

Cetatea din vest este stăpânită de Moarte care este venerată de supușii săi: „Iar, între timp, dintr-un turn trufaș/ Moartea gigantic privește-n oraș”.^[1] Acesta este un alt poem clasic al lui Poe care se referă la moarte și o prezintă într-un mod neconventional. Ea este văzută ca un zeu care domnește peste o cetate glorioasă și pașnică din Apus. Există „turnuri și palate regești,/ Temple ce dau babilonice vești,/ Bolți de piatră demult părăsite…” Situarea orașului în Apus este adecvată, deoarece vestul, în care apune soarele, a fost în mod tradițional asociat cu moartea. La sfârșitul poemului o „părere în aer” sau un val mută turnurile astfel încât acestea creează „vidul cerurilor membranoase”. Poe vorbește în ultima parte a poemului de sfârșitul lumii când „au valurile-acum o mai roșie față,/ Orele respiră jos, fără viață.” Culoarea roșie a valurilor este un semn al venirii Iadului, pentru că roșu este culoarea focului și, prin urmare, culoarea iadului și a diavolului. „Iar când, în subpământeștile zvonuri,/ Orașul se va cufunda lent, în cadență,/ Infernul se va ridica din o mie de tronuri,/ Și-i va face o reverență.” Ultimele versuri ale poemului vorbesc de recunoștința diavolului către moarte pentru că-i permite să iasă din lăcașul său și să stăpânească pământul.

În plus, finalul sugerează că acest oraș este mai rău decât Iadul pentru el îi va face orașului Morții o reverență în semn de respect. Se sugerează, că Moartea poate fi mai rea decât Diavolul.

Așezarea ciudată și depărtarea prevestitoare din „Cetatea din mare” este un element comun de ficțiune gotică.^[2] Acesta se combină cu tema poemului de dramatizare conștientă de sine a osândei, similară poeziilor „Adormita” și „Valea neodihnei” ale lui Poe.^[3]

Surse de inspirație

Poe a fost inspirat cel puțin în parte de Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor a lui Flavius Josephus, o relatare din primul secol despre orașului biblic Gomora.^[4] Poemul conține, de asemenea, o asemănare cu poemul clasic „De Rerum Natura” al lui Lucretius și, în special, cu traducerea sa în limba engleză realizată de către John Mason Good. Treizeci și cinci din optzeci și cinci de versuri consecutive sunt asemănătoare.^[5] Ultima versiune a poemului lui Poe se poate asemăna și cu The Faerie Queene a lui Edmund Spenser prin folosirea expresiei „proud tower”.^[6] Tonul și stilul poeziei par să fie un ecou al lui „Kubla Khan”, un poem al lui Samuel Taylor Coleridge, cunoscut ca având o influență mare asupra poeziei lui Poe.^[7]

Istoricul publicării

O versiune timpurie a poemului, intitulată „The Doomed City” (în română Cetatea blestemată), a apărut într-o colecție din 1831 a lui Poe intitulată simplu Poems.^[8] El a fost refăcut, ca multe dintre operele lui Poe, și publicat în august 1836 în Southern Literary Messenger sub titlul „The City of Sin” (în română Cetatea păcatului). A fost tipărit pentru prima dată sub titlul „The City in the Sea” în numărul din aprilie 1845 al American Review. Poemul a apărut, de asemenea, în numărul din 30 august 1845 al Broadway Journal. El a fost inclus de către Rufus Wilmot Griswold în cea de-a zecea ediție a antologiei The Poets and Poetry of America în 1850, la un an după moartea lui Poe, ca un exemplu al liricii geniale a lui Poe.^[9]

Prima traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în Revista Fundațiilor Regale,^[10] fiind inclusă în 1938 în volumul Poemele lui Edgar Allan Poe, editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București.

Recepție critică

Poe a fost acuzat că ar fi plagiat o parte a poeziei sale dintr-un poem intitulat „Musing Thoughts” publicat pentru prima dată în 1829 în The Token. Ambele poeme includ un vers ce conține expresia „thousand thrones”.^[11] Chiar și așa, el este considerat a fi unul dintre cele mai bune poeme din primii săi ani.^[4]

Adaptări și influențe

Volumul The Proud Tower al istoricului laureat cu Premiul Pulitzer Barbara Wertheim Tuchman, având subtitlul „A portrait of the world before the War: 1890-1914”, New York: Macmillan, 1966, își derivă titlul și conține un epigraf din versiunea din 1845 a poemului „The City in the Sea” a lui Edgar Allan Poe.

O versiune muzicală a poemului a fost inclusă pe albumul Closed on Account of Rabies (1997), deși titlul poemului a fost redat ca „The City and the Sea”.^[12]

Basil Rathbone a citit povestea în colecția audio Caedmon Edgar Allan Poe: The Edgar Allan Poe Audio Collection, Caedmon Records – CD 4148(5), lansată pe CD în 2000.

Trupa germană de metal The Ocean a folosit versurile din „The City in the Sea”, schimbând doar câteva versuri pentru a se potrivi modelelor ritmice ale melodiei. El a fost folosit atât datorită admirației trupei pentru Poe, cât și temelor comune poemului și trupei. Cântecul a apărut pe albumul Aeolian din 2006.

Filmul War-Gods of the Deep (1965), denumit alternativ City in the Sea și The City Under the Sea, este menționat ca fiind inspirat vag din poemul lui Edgar Allan Poe.

În 1989 compozitorul danez Poul Ruders a scris o piesă muzicală intitulată „The City in the Sea” (ulterior lansată pe un CD de Bridge Records, New York) pentru Symphony Orchestra and Contralto, prin utilizarea deplină a textului lui Poe. Compoziția este, de asemenea, disponibilă într-o versiune pentru 11 instrumente (2013).

Referințe

Legături externe

• Full text of the poem Arhivat în 16 decembrie 2002, la Wayback Machine.
• Publication history at the Edgar Allan Poe Society