Constantă de disociere

În chimie, biochimie și farmacologie, constanta de disociere (notată ${\displaystyle K_{d}}$) este un tip specific de constantă de echilibru care indică tendința unei specii chimice de a se desface (disocia) în mod reversibil în componente mai mici. Exemple ar fi disocierea complecșilor coordinativi în moleculele componente sau disocierea sărurilor în ionii componenți.^[1]

Formulare

Pentru o reacție generală de forma:

${\displaystyle {\ce {A_{\mathit {x}}B_{\mathit {y}}<=>{\mathit {x}}A{}+{\mathit {y}}B}}}$

în care un complex ${\displaystyle {\ce {A}}_{x}{\ce {B}}_{y}}$ disociază în x subunități A și y subunități B, constanta de disociere se definește astfel:

${\displaystyle K_{d}={\frac {[{\ce {A}}]^{x}[{\ce {B}}]^{y}}{[{\ce {A}}_{x}{\ce {B}}_{y}]}}}$

unde [A], [B] și [A_xB_y] reprezintă concentrațiile de A, B și respectiv de complec A_xB_y.

Vezi și

• Constantă de echilibru
• Autoprotoliza apei
• pH

Referințe