Cromit
| Cromit | |
 | |
| Date generale | |
|---|---|
| Formula chimică | Cr2O4 |
| Sistem de cristalizare | compact sau granular; rar octaedral |
| Culoare | maro închis-negru |
| Urma | maro |
| Duritate | 5,5 |
| Masa specifică | 5,12 |
| Spărtura | concoidală |
| Propriețăți optice | |
| Alte caracteristici | |
| Magnetism | slab magnetic |
Modifică text  | |
Cromitul este un mineral de crom și fier, reprezentând, la nivel industrial, minereul principal din care se extrage cromul. Primele mine din care a fost scos în cantități masive cromit au apărut în secolul al XIX-lea. [1]
Caracteristici chimice și fizice
Compoziția cromitului este Cr2O4, are un sistem cristalin în general compact sau granular, dar apar, rar și cristale octaedrice, având o duritate de 5,5 pe scara Mohs și o densitate de 5,12g/cm3.[2]Cromitul conține 42,46% crom, 24,95% fier și 28,59% oxigen.[3]
Istorie
Cromitul a fost descoperit prima oară în anul 1845 în Bastide de la Carrade, Gassin, Var, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța.[4]
Răspândire
Cromitul este întâlnit mai ales în Africa de Sud, principalul producător de cromit, și în Kazakhstan.
Utilizare
Dat fiind că este dur, dens și rezistent la eroziune, se acumulează în sedimente ca depuneri aluvionare. Punctul de topire este 1900 °C. În aliaj cu nichelul, cromul este folosit la întărirea oțelului; în aliaj cu fierul se folosește la producerea oțelului inoxidabil și la cromare.
