Dreptate socială

Dreptatea socială se referă la împărțirea echitabilă a resurselor, posibilităților și drepturilor. Termenul a fost lansat în secolul al XIX-lea de Luigi Taparelli^⁠(en)^[traduceți], în contextul tranziției de la o societate bazată în principal pe agricultură la cea industrială. Taparelli a contrazis teoria contractului social și a descris societatea umană ca fiind o ordine bazată pe trebuințele naturale, ordine care cunoaște deopotrivă drepturile individuale și interesele colective.