Problema universalelor

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
  • Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2015.
  • Puteți îmbunătăți această secțiune, extinzând-o. Marcat din martie 2015.
  • Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din martie 2015.
 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

În metafizică, problema universalelor se referă la întrebarea dacă există proprietăți, și dacă da, care sunt acestea.[1]

Universalele metafizice sunt acele forme-idei platonice care există în sine, independent de subiect, și din a căror perfecțiune și completitudine modală își trag individualitatea formele aparținând umanului. În teoria formelor-idei Platon declară că pentru o mare parte dacă nu chiar pentru totalitatea formelor fizice, conceptuale și sufletești umane există niște forme în sine, niste forme prototip, din care își extrag existența și particularitatea formele accesibile omului.

În această concepție pentru obiectele perceptibile ar exista niște obiecte în sine, autonome de subiect, inaccesibile percepției acestuia, perfecte și imuabile.

Pentru conceptele calificante precum binele , frumosul, sau adevărul există variante în sine, adică există bine, frumos și adevărat perfect independent de ființa umană și mai există binele, frumosul și adevărul uman, participante la cele în sine, dar diferite de acestea prin calitate și stabilitate.

Referințe

  1. ^ Moreland, J.P. (). Universals. McGill-Queen's University Press. p. 184. ISBN 0773522697. 
 Acest articol legat de concepte fundamentale sau abstracte (materie, clasificări etc) este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui !