Clorură de cupru (II)
| Clorură de cupru (II) | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
SMILES Cl[Cu]Cl[1]  | |
| Număr CAS | 7447-39-4 |
| ChEMBL | CHEMBL1200553 |
| PubChem CID | 24014 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | CuCl2 |
| Masă molară | 133 u.a.m.[1] |
| Punct de topire | 630 °C[2] |
 | |
| NFPA 704 | |
0 2 1 - | |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Clorura de cupru (II) este o sare a cuprului bivalent cu acidului clorhidric cu formula chimică CuCl2. Compusul este solubil în apă și poate fi folosit pentru a demonstra transformarea energiei chimice în energie electrică, prin intermediul unei pile galvanice. Culoarea sa este verde-turcoaz, ca la majoritatea compușilor cuprului, iar aspectul este de cristale aciculare. Ca majoritatea clorurilor, substanța este relativ toxică.
Structură
Clorura de cupru (II) bivalentă adoptă o structură dezordonată prezentă și la iodura de cadmiu. Din acest motiv, centrul de cupru este octaedral.
Clorura de cupru (II) este paramagnetică. De-a lungul istoriei sale, aceasta a fost utilizată în primele măsurători paramagnetice ale electronilor de către Yevgeny Zavoisky, în 1944.
Note
- ^ a b „Clorură de cupru”, Copper chloride (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ The Merck Index - An Encyclopedia of Chemicals, Drugs, and Biologicals (în engleză), Merck & Co., , p. 445
 | Acest articol despre o clorură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
| |||||||||||
